"La începutul începuturilor, nu era nimic decât intunericul şi apele. Duhul Domnului mergea ca un porumbel pe deasupra Apelor. Un vârtej de spumă se ridică din care se născu Dumnezeu.
- Cine esti tu? îl intrebă Dumnezeu.
- Eu sunt Dumnezeu.Din mijlocul Mării se ridică un vârtej de spumă.
Din el ieşi un vierme care se prefăcu în fluture.Fluturele deveni Dumnezeu..."
Vasile LOVINESCU - Dacia hiperboreana

marți, 20 iulie 2010

CĂLUŢII SOLARI DACICI

Medalionele sunt realizate din ceramică, având forma crucii pelasgice cu trei sau patru brate, asemănătoare aplicelor dacice din tezaurul de la Peretul.

Ciocanul lui Thor sau, Crucea Jaina sau, simplu, Zvastica într-un cerc ne dă ceea ce se numeşte Crucea Hermetica. Când este separată de cerc are şi un înţeles phallic, ea reprezintă cea mai filozofică ştiinţă a simbolurilor, fiind cea mai complexă formă a muncii de creaţie şi evoluţie, a renaşterii, fiind ascunsă în religiile oricărei vechi civilizaţii. La caldeeni în Cartea Numerelor cât şi în Cartea Misterelor Ascunse se vorbeşte despre ciocanul lui Thor ca despre o armă magică folosită de pitici în lupta împotriva giganţilor împotriva forţelor titanice precosmice ale naturii. Ciocanul Creaţiei, cu cele patru braţe îndoite în unghiuri drepte, sugerează işcarea continuă, revoluţia Cosmosului invizibil şi a forţelor lui; cele două linii din mijloc reprezintă piritul şi materia, în timp ce braţele îndoite (unul în sus –reprezentând Cosmosul, iar altul în jos - pământul) sunt legate între ele prin spirit şi materie. Semnul zvasticii, născut în concepţia mistică a arienilor timpurii (pelasgilor), după Blavatsky, şi considerat de ei ca semn al Eternităţii, îl găsim pe capul lui Ananta, este Alpha şi Omega al forţelor creative ale Universului, de la forţa pură spirituală la cea materială, este cheia ciclului ştiinţific, Divin şi Uman. În legătură cu semnul zvasticii, Densuşianu vorbeşte despre Pasărea Phoenix care venea din nordul Egiptului să moară în Munţii Cernei, pentru a renaşte din propria-i cenuşă. Ea purta în cioc acest semn al vieţii veşnice şi al eternităţii. Cea mai veche zvastică a fost găsită la noi acasă, la sud de Dunăre (6000 î.d.H.).
Cercul, în general, simbolizează unitatea divină, de unde totul porneşte şi se reîntoarce. Este universul fără limite, este energia emanată de zeul suprem, Gebeleizis; circumferinţa lui este uneori interpretată ca liniştea mentală a fiinţei umane. Când faţa discului este albă, fundul negru ar reprezenta marea respiraţie, mişcarea continua a Universului în sens nelimitat.
Cercul cu un punct în mijloc reprezintă prima diferenţiere a manifestărilor periodice şi eterne în natură, asexuale şi... infinite. Cercul cu punctul în mijloc mai reprezintă în cultura arienilor şi spaţiul potenţial în contact cu spaţiul abstract. Tot el înseamnă şi redeşteptarea naturii, trezirea Universului.
Spirala dacică este poate cel mai caracteristic, dar şi cel mai ermetic simbol al poporului nostru: - simplă, dublă şi în special triplă, ea probabil reprezintă viaţa veşnică ce ne-a hărăzit-o el, DAKSHA, zeul suprem şi zămislitor - creator al poporului DAC. Este semnul nemuririi naţiei noastre, al răspândirii noastre în spirală, spre infinit, fără a ne uita niciodată originea dacă, este semn al poporului ales de el, DAKSHA, zeu al genezei care să-1 reprezinte aici pe pământ, este semnul nemuririi fiilor lui; spirala are şi sens de blestem, pentru cei ce-şi uită limba şi neamul.
(Text preluat din Napoleon Săvescu -"Noi nu suntem urmaşii Romei")

Un comentariu:

  1. Toate obiectele expuse sunt pline de suflet si de istorie curata.daca fiecare roman ar purta cate un astfel de simbol probabil ca stramosii ne-ar ajuta sa fim mai buni, mai curati, mai intelegatori,mult mai iubitori si plini de lumina.Cristina B

    RăspundețiȘtergere